Romeno

“Există o lucrare în teracotă, Il Compianto sul Cristo morto, adăpostită în biserica Santa Maria della Vita din Bologna, unde, înaintea trupului lui Iisus, Fecioara Maria strigă amarnic înspre Dumnezeirea care i-a răpit copilul, rostind parcă numele absolut, și absurd, al Morții ireversibile! Strigătul acesta inuman, l’urlo pietrificato, expulzat din gâtlejul pătimirii, anunțând apocaliptic ruptura Mamei de Fiu, se transfigurează pe neașteptate în cel mai tulburător hymnus dedicat suferinței! Nu-l mai poți asculta, nu-l mai poți privi, nu-l mai poți înțelege! Este dincolo de simțuri, dincolo de ce ar mai putea îndura sufletul ori suporta spiritul… Altfel, de ce n-ar surâde cernita Fecioară știind că fructul pântecului Său neprihănit urmează calea Poruncii Divine, și nu o nimicire definitivă?”

Italiano

“Esiste un gruppo scultoreo di terracotta, Il Compianto sul Cristo morto, riparato nella chiesa Santa Maria della Vita di Bologna, dove, davanti al corpo di Cristo, la Vergine Maria grida amaramente alla divinita che gli ha rapito il figlio, come pronunciando il nome assoluto, e assurdo, della Morte irreversibile! Questo grido inumano, l’urlo pietrificato, espulso dal dolore diventato insopportabile, annunciando, apocalitticamente, la rottura della Madre dal Figlio, si trasfigura, all’inatteso, nel piu terribile hymnus dedicato alla Sofferenza! Non lo puoi piu sentire, non lo puoi piu guardare, non lo puoi piu capire! E oltre i sensi, oltre quello che potra piu soffrire l’anima o sopportare lo spirito… Altrimenti, perche non sorriderebbe la luttuosa Vergine se conoscesse che il frutto del Suo corpo immacolato segue il camino dell’ Ordine Divino, e non un annientamento deffinitivo?”

Claudiu Iordache – Homo Posteritas, Editura Irini 2008

L’Urlo

Vietri sul Mare

Italiano

Vietri sul Mare

 

Situata su un verde altopiano con pareti rocciose a picco sul mare, Vietri è la prima “gemma” che s’incontra, dopo Salerno, lungo la via per la Costiera Amalfitana. Cinta alle spalle da una rigogliosa vegetazione, sospesa tra mare e cielo, Vietri è posta ai piedi del monte S. Liberatore, in una posizione dominante la valle solcata dal fiume Bonea; da essa si accede a Marina di Vietri grazie a due strade che costeggiano la parete rocciosa. Marina di Vietri è un agglomerato di case bianche che si legano, da un lato, alla costa rocciosa di Punta d’Albori e di Fuenti, e dall’altro, terminano con la splendida spiaggia dove si ergono maestosi gli scogli “I due fratelli”, così detti per la loro conformazione reciprocamente molto somigliante. Un’antica leggenda racconta che i due maestosi scogli sarebbero stati posti a largo della costa da Poseidone, dio del mare, a testimonianze di due fratelli pastori che si immolarono per salvare una splendida fanciulla dalla furia della tempesta. Grazie al suo splendido mare, al suo ampio litorale sabbioso, alle sue strutture balneari e ricreative, al suo aspetto moderno e vivace e soprattutto all’ospitalità dei suoi cittadini, Vietri sul Mare è oggi una delle più note e frequentate stazioni climatiche della Costiera Amalfitana. Dalla cittadina, che tra l’altro è vicinissima a Salerno da cui dista solo 3 Km, si possono effettuare piacevoli ed interessanti passeggiate alle grotte di San Cesareo, suggestive e caratteristiche per il “gioco” naturale di forme, colori e suoni che si confondono e si esaltano in un’atmosfera fantastica e surreale. La bellezza struggente del luogo dove, alla vegetazione spontanea, l’uomo ha saputo affiancare la coltivazione di agrumi e di viti, ha fatto sorgere romantiche leggende; il mito racconta che Giasone e cinquanta Argonauti nel loro peregrinare alla ricerca del Vello d’oro, furono fatti precipitare su questi lidi dalla forza adirata di Eolo; innamoratosi di questo litorale l’eroe vi fondò una città e vi edificò un tempio dedicato ad Hera Argiva. Al di là della leggenda, le origini di Vietri sono riconducibili all’antica Marcina, città etrusca, collocata dove oggi è la Marina di Vietri, citata nella geografia di Strambone con funzione prevalentemente mercantile quale territorio al servizio di Nuceria. Rinomata per ricchezza, eleganza e lusso, Marcina, antenata classica di Vietri sul mare, fu celebre nell’antichità per il culto delle arti e lo sviluppo del commercio marittimo e terrestre. Distrutta e saccheggiata nel 456 dalle orde vandaliche di Genserico, fu ricostruita nell’ VIII secolo dai marcinesi superstiti che avevano trovato rifugio sui monti vicini fondando sulle rovine della città distrutta un nuovo centro a cui diedero il nome di Vietri (dal latino vetus, cioè vecchio, antico), dando così vita alla comunità che più tardi si strinse e si sviluppò intorno alla chiesa di S. Giovanni Battista: l’attuale abitato di Vietri sul mare. A cavallo dell’anno Mille il territorio, occupato da insediamenti sparsi tra Vietri, Marina di Vietri e Molina, dal punto di vista amministrativo era periferia di Salerno; nel Medioevo fu affidata al monastero benedettino della SS. Trinità di Cava. Dal Rinascimento al secolo scorso fece parte della città di Cava de’ Tirreni e solo nel 1806 divenne comune autonomo. Oltre che importante centro turistico, oggi Vietri sul Mare è soprattutto un importante centro di produzione di ceramiche artistiche e di rivestimento e da tale attività trae i suoi redditi maggiori. Fedeli alla loro antica tradizione artigianale, i ceramisti di Vietri forgiano con profonda passione e maestria le belle ceramiche dai colori vivaci e luminosi, originali nel disegno e nelle forme, assai note sul territorio nazionale, apprezzate e ricercate anche all’estero.

 

Romeno

 

Vietri sul Mare

Situată pe un platou verde cu pereți stâncoși verticali deasupra mării, Vietri este prima “nestemată” ce se întâlnește, după Salerno, de-a lungul Coastei Amalfitane. Împrejmuită de o vegetație exuberantă, suspendată între mare și cer, Vietri e așezată la poalele muntelui S. Liberatore, într-o poziție ce domină valea brăzdată de râul Bonea; de aici se ajunge la Marina di Vietri prin două drumuri care se întind de-a lungul peretelui stâncos. Marina di Vietri e o aglomerare de case albe care se leagă, pe o parte, de coasta stâncoasă a Punta d’Albori și de Fuenti, și pe cealaltă parte se întind până la plaja splendidă unde se înalță, maiestuoase, stâncile “Cei doi frați”, numite astfel pentru conformația lor foarte asemănătoare. O legendă veche povestește că stâncile semețe ar fi fost așezate în apropierea coastei de către Poseidon, zeul mării, în amintirea a doi frați păstori care s-au jertfit pentru a salva o frumoasă copilă de furia furtunii. Grație splendidei sale mări, a întinsei plaje de nisip, a infrastructurii balneare si de recreere, grație aspectului modern și plin de viață și, mai presus de toate, a ospitalității locuitorilor săi, Vietri sul Mare este astăzi una dintre cele mai cunoscute și frecventate stațiuni climatice ale Coastei Amalfitane. Din micul oraș, care între altele se află foarte aproape de Salerno, de care îl despart doar 3 km, se pot face plimbări plăcute și interesante la grotele San Cesareo, impresionante prin jocul natural al formelor, culorilor și sunetelor ce se amestecă și se exaltă într-o atmosferă fantastică și suprareală. Frumusețea impresionantă a locului unde, lângă vegetația spontană, omul a știut să așeze culturi de citrice și viță-de-vie, a făcut să se nască legende romantice; mitul povestește că Iason și cincizeci de Argonauți, în peregrinările lor în căutarea Lânii de Aur, au fost aruncați pe aceste plaje de forța mânioasă a lui Eol; îndrăgostindu-se de aceste țărmuri, eroul a întemeiat un oraș și a ridicat un templu dedicat Herei Argiva. Părăsind legenda, originile Vietri sul Mare coboară până la antica Marcina, cetate etruscă așezată acolo unde astăzi este Marina di Vietri, menționată în Geografia lui Strabon cu funcție preponderent comercială ca teritoriu în serviciul Nuceriei. Renumită pentru bogăție, eleganță și lux, Marcina, străbuna orașului Vietri sul Mare, a fost celebră în antichitate pentru cultul artelor și dezvoltarea comerțului maritim și terestru. Distrusă și jefuită în anul 456 de hoardele vandale ale lui Genserico, a fost reconstruită în secolul al VIII-lea de marcinezii supraviețuitori care își găsiseră refugiu în munții din jur, aceștia întemeind pe ruinele cetății distruse o nouă așezare, căreia i-au dat numele Vietri (din latinul “vetus”, care înseamnă vechi, antic), dând astfel viață comunității care mai târziu s-a adunat și a crescut în jurul bisericii Sfântului Giovanni Battista: actuala așezare a orașului Vietri sul Mare. La începutul anilor O Mie, teritoriul ocupat de așezări împrăștiate între Vietri, Marina di Vietri și Molina, din punct de vedere administrativ era periferia orașului Salerno; în Evul Mediu a fost încredințat mănăstirii benedictine S.S. Trinita di Cava. Din Renaștere până în secolul trecut a făcut parte din orașul Cava de’ Tirenni și de abia în 1806 a devenit provincie autonomă. Mai mult decât un important centru turistic, astăzi Vietri sul Mare este mai ales un însemnat centru de producție de ceramică de artă și de îmbrăcăminte, și aceste activități îi aduc veniturile cele mai mari. Fideli tradiției lor artizanale antice, manufacturierii din Vietri făuresc cu pasiune și măiestrie profundă frumoasele lor ceramici în culori vii și luminoase, cu desene și forme originale, binecunoscute pe teritoriul național, apreciate și căutate și în străinătate.

 

Editura Irini

Traduceri şi editare carte – Traduzioni ed editazione libri

editura.irini at gmail com